Plafonarea și reacțiile la ea

 

Plafonarea

Numeroși manageri asociază termenul de plafonare cu principiul lui Peter (Laurence J. Peter).  Acest principiu afirmă că “Într-o ierarhie, fiecare angajat tinde să promoveze până când își atinge nivelul de incompetență”, deci acest nivel îi împiedică pe oameni să avanseze.

In zilele noastre, majoritatea organizațiile și-au diminuat efectivele, și-au schimbat obiectivele și s-au aplatizat, ceea ce a condus la opțiuni de promovare limitate, iar managerii ating o situație de plafonare din ce în ce mai curând în cariera lor.

Kaye definește 4 tipuri de persoane plafonate:

  • plafonații productivi
  • parțial plafonații
  • plafonații fericiți
  • plafonații pasivi

Plafonații productivi

Este foarte posibil ca ei să nu creadă/știe că sunt plafonați. Ei rămân productivi pentru că le este recunoscută contribuția la realizările organizație. Ei au atins vârful carierei lor, dar știu să caute în resursele întreprinderii pentru a-și păstra interesul în muncă. Într-o anumită manieră ei se simt indispensabili pentru organizație.

Parțial plafonații

Probabil că ei nu au sentimentul de a fi atins un plafon al carierei deoarece sunt recunoscuți ca experți în aspecte specifice muncii lor. Această recunoaștere îi stimulează. Ei sunt recunoscuți în organizație pentru munca pe care o desfășoară, dar organizația nu mai investește în dezvoltarea carierei lor.

Plafonații fericiți

Mesajul emis de ei este: „lăsați-mă în pace!”. Ei se simt bine acolo unde sunt ei și nu cer să progreseze. Plafonarea este un act voluntar. Organizația este satisfăcută de cunoștințele lor și de modul în care își îndeplinesc sarcinile.

Plafonații pasivi

Ei sunt nemulțumiți de poziție, funcție și organizație ceea ce îi cantonează în inerție și îi face să încerce și să răspândească depresie. Aceste persoane ocupă postul actual de mult timp și nu au perspective de evoluție. Ele nu sunt interesate de ceea ce fac ele sau organizația.

Plafonarea poate deveni o problema serioasa deoarece diminuează motivația, motiv pentru care fiecare organizație are interesul să gestioneze foarte bine orice situație de acest gen apărută.