Una dintre greșelile frecvente pe care le facem este să catalogăm persoanele imediat cum le vedem. “Uite o blonda bine facută! Sigur nu are nimic în cap”, “Uite un bărbos cu haine vechi stând pe o bancă! Sigur este un cerșetor” De ce ești așa sigur? Îi cunoști de undeva? Știi IQ-ul ei sau situația lui materială?  Atunci de ce ești așa sigur că ai dreptate?

Ce simți când iți dai seama că nu e așa? Depinde de la persoană la persoană.

Filmulețul urmator, pe care probabil că majoritatea il știți, ne dă o lecție despre aceste aparențe și despre faptul că nu trebuie să ne lăsăm influențați de ele.

Incă mai credeți că domnul acela de pe bancă era cerșetor?

Când lucrezi în Resurse Umane unul din lucrurile pe care știi că trebuie să le eviți este acela de a cataloga cartea după copertă, pentru că asta te poate costa pierderea unui candidat bun. Tu trebuie să descoperi potențialul care stă în spatele hainelor, sau a machiajului pentru că acolo se poate ascunde un artist excepțional, sau un programator foarte bun. Nu spun că prima impresie nu contează, dar nu trebuie să te limitezi la ea, sau ea să fie cea care pune punct unei discuții care încă nu a început. Acordă-i 30 de minute acelei persoane și de-abia apoi poți să dai un feedback despre ea. Abia atunci poți să spui cu certitudine că aveai dreptate, blonda chiar nu avea nimic în cap.

Un alt exemplu despre aparență și esență este filmulețul următor, care demonstrează că în spatele unor haine murdare de vopsea și a unui aspect neîngrijit poate să existe o explicație simplă și plauzibilă pe care trebuie doar să ai timp să o asculți.