Work-life balanceAm citit recent un articol despre work-life balance care m-a pus pe gânduri. Concluzia lui era ca nu dăm suficientă atenție la acest echilibru între muncă și viața personală și uitându-mă în jur tind să îi dau dreptate. Unul din aspectele importante când punem în balanță la sfârșitul zilei ce am făcut în ziua care s-a terminat este dacă am reușit să avem timp atât pentru muncă, cât și pentru viața personală. Am dat rapoartele la timp? Am terminat task-urile în timpul indicat respectând guideline-urile? Am avut timp să citesc câteva pagini dintr-o cartea? Am avut timp să mă duc la sală? Am avut timp să petrec cu familia? Am avut timp să merg la un eveniment interesant sau la o petrecere?

Cei mai fericiți dintre noi, ar putea spune ca „Da! Evident, trebuie doar să vrei!” Ce se întâmplă cu restul, cei care nu au avut timp să facă tot ce trebuia, sau ce vroiau? Devin încet, încet, sclavii unei vieți care nu îi multumește, însă se complac în acea situație și nu fac nimic să iese din zona aceea. Când îi vei întreba „ce mai faci?” ei îți vor răspunde cu un zâmbet „bine”, dar se citește clar pe fața lor frustrarea și oboseala fizică și dacă îi intrebi de ce nu înceatcă și altceva îți vor spune că nu au cum și vor aduce ca argumente câteva scuze plauzibile de ce au ajuns așa – criza, ratele, șeful, sistemul, lipsa oportunităților, copiii, etc.

De ce se ajunge în acel punct? Pentru că nu ai niște priorități clar definite, pentru ca vrei să faci de toate și încerci să îi multumesti pe toți și ajungi fără să îți dai seama că nu te mai mulțumești pe tine. Ajungi să realizezi că a-i mulțumi pe ceilalți îți mănâncă foarte mult timp și de la un program normal de 6-8 ore de servici și restul pentru tine, ajungi la 12-14 ore de servici, mâncat când apuci și dormit fără să te odihnești și a doua zi o iei de la capăt în același ritm. Se poate mai rău? Da, când realizezi că nu ai avut timp să termini tot ce ți-ai propus de luni până vineri și lucrezi și în weekend pentru că task-urile TREBUIE făcute și deadline-urile TREBUIE respectate. Care e finalitatea ? Nu vreau sa fiu dramatică, dar deja ești în cădere liberă din punct de vedere psihic și în momentul în care vei obosi suficient de mult cât să nu mai poți să îți faci bine munca, nu va mai aprecia nimeni că stai 12 ore la servici (asta în cazul în care a apreciat cineva asta vreodată) și vei fi dat la o parte pentru că e normal să se caute persoane care pot să facă task-urile la timp și bine. Ok și ce se întâmplă cu acea persoană care inevitabil va fi dată la o parte? Pai, trebuie să aibă și presa materiale de publicat, nu? Ajungi in statisticile cu “oameni nefericiți la locul de muncă”, articole, sau mai rău, la știrile de la ora 5. Dar, nu-i nici o problema, acum ai experiență de viață pentru viața viitoare.

Ajungi să îți plângi de milă într-o baie că te doare coloana, sau că te ustură ochii, sau că s-a agravat gastrita, SAU ajungi să îți dai seama că nu ai decât o viață? E alegerea ta! Dar dacă îți dai seama că a doua variantă pare mai bună, înțelegi că viața pe care o ai trebuie să o trăiești din plin și că dacă azi nu te duci la un eveniment și mâine anulezi o excursie pentru că ai de lucru, nu vei recupera niciodată acel timp pierdut. Deci e foarte simplu, e o decizie personală, e vorba de prioritățile pe care ar trebui să ți le trasezi foarte clar și pe care ar trebui să le respecți. Și, cel mai important lucru de care ar trebui să ții cont este să încerci, pe cât posibil să fii ZEN. Știu, sună amuzant, dar încearcă măcar o dată ca într-o situație de stres și nervi să te gândești 5 secunde că trebuie să fii relaxat, să fii ZEN și o să observi că terapia asta face minuni.

O zi frumoasă să aveți! Eu ies în oraș la o petrecere, voi?

Enhanced by Zemanta